Fiecare dintre noi avem o poveste. O poveste pe care am spus-o deja, sau care asteapta un moment potrivit pentru a iesi la iveala.
"Povestea calatorului" are pentru mine o rezonanta aparte si mi se intampla asta deoarece fiecare suntem calatori, pe drumuri diferite, pe cai, care poate nu se vor intersecta niciodata. Din pacate, in calatoria noastra vom fi mereu singuri, chiar daca la un moment dat drumul nostru se va suprapune cu cel al altei persoane. Acest fapt se intampla deoarece nimeni in afara de noi, nu cunoaste calea pe care mergem. Suntem liberi sa facem o multime de pasi gresiti si poate unul bun, dar pe care ni-l vom aminti mereu.
Se spune ca suntem predestinati sa fim medici sau arhitecti sau filosofi, ca acest lucru sta scris in ADN-ul nostru, sau ca asta e dorinta lui Dumnezeu. Cred insa ca noi suntem principalii responsabili pentru ceea ce suntem in prezent, pentru ceea ce vom deveni in viitor si fara indoiala pentru ce am fost in trecut.
Sufletul si ratiunea noastra nu cunosc limitele in spatele carora trupul este pecetluit. Cea mai mare libertate este pentru mine cea a gandului si cea a simtamintelor pe care le pot produce pentru oricine, orice si le pot modela dupa bunul plac. Chiar daca suntem limitati de conditia noastra umana, de faptul ca materialul din care suntem contruiti este perisabil, cred ca acesta este un mic pret de platit, avand in vedere ca putem sa facem, sa fim intr-o infinitate de ipostaze pe care mintea noastra le poate zamisli neincetat.
Prin urmare ce inseamna sa fii calator?
Inseamna sa fii om, sa-ti dai seama ca esti liber sa faci ce vrei si ca la momentul rascrucii, tu esti singurul care decide cararea pe care s-o urmezi. Calatoria noastra a inceput deja, trebuie sa fim convinsi ca tot noi o vom incheia.
Se spune ca suntem predestinati sa fim medici sau arhitecti sau filosofi, ca acest lucru sta scris in ADN-ul nostru, sau ca asta e dorinta lui Dumnezeu. Cred insa ca noi suntem principalii responsabili pentru ceea ce suntem in prezent, pentru ceea ce vom deveni in viitor si fara indoiala pentru ce am fost in trecut.
Sufletul si ratiunea noastra nu cunosc limitele in spatele carora trupul este pecetluit. Cea mai mare libertate este pentru mine cea a gandului si cea a simtamintelor pe care le pot produce pentru oricine, orice si le pot modela dupa bunul plac. Chiar daca suntem limitati de conditia noastra umana, de faptul ca materialul din care suntem contruiti este perisabil, cred ca acesta este un mic pret de platit, avand in vedere ca putem sa facem, sa fim intr-o infinitate de ipostaze pe care mintea noastra le poate zamisli neincetat.
Prin urmare ce inseamna sa fii calator?
Inseamna sa fii om, sa-ti dai seama ca esti liber sa faci ce vrei si ca la momentul rascrucii, tu esti singurul care decide cararea pe care s-o urmezi. Calatoria noastra a inceput deja, trebuie sa fim convinsi ca tot noi o vom incheia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu