Stau blânzi, așteptând să se cunoască
dar nimeni nu le spune,
cei doi spini, ce au dorit să crească
că nu au șanse-n lume.
Se apără mereu, de-ar curge sânge,
speranța lor se-adapă
iar fata ce i-a strâns acuma plânge
în roșii picături, în groapă...
Azi s-au întâlnit: el țanțoș, ea duioasă
sfârșitul e aproape
și dragostea ce i-a orbit nu îi lasă
ei nu au cum să scape.
Peste un timp, un spin se răzgândește,
nu vrea de el s-audă
iar celălalt pe dat se ofilește
el spinul, sânge-asudă!
Precum vedeți și voi, nici spinii ce înțeapă
de-ar fi să recunoască
nu vor fi împreună acum și niciodată
n-au cum să se iubească.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu